Sfantul Antonie cel Mare este praznuit pe 17 ianuarie. Sfantul Antonie este considerat a fi incepatorul vietii monahale. S-a nascut in satul Coma din Egiptul de Mijloc, in jurul anului 251. Dupa moartea parintilor, la numai 18 ani, isi imparte averea saracilor si duce o viata pustniceasca. Petrece intr-o coliba din apropierea satului natal pana la varsta de 35 de ani, apoi intr-o cetate parasita de pe malul drept al Nilului. In anul 306 ajunge parintele spiritual al unor monahi din desertul Egiptului. In anul 312 ridica in inima desertului, la Muntele Kolzim, nu departe de malul Marii Rosii, manastirea care ii poarta numele. Paraseste acest loc doar de doua ori: o data pentru a-si cerceta ucenicii si a doua oara pentru a-l sustinepe Sfantul Atanasie cel Mare in lupta cu erezia ariana. A trecut la cele vesnice in anul 356 si a fost inmormantat intr-un loc necunoscut. Ucenicilor le-a poruncit sa nu descopere nimanui locul mormantului.
"Pastrand chipul lui Dumnezeu nevatamat si mintea stapana peste patimile cele pierzatoare, nevoindu-te pustniceste, te-ai suit, pe cat este cu putinta, la asemanarea cu Dumnezeu. Ca silindu-ti cu barbatie firea, te-ai nevoit a robi ceea ce este rau la ceea ce este mai bun si a supune trupul duhului. Pentru aceasta te-ai aratat cel mai presus dintre sihastri: cetatean pustiului, povatuitor celor ce sunt pe calea cea buna si desavarsit dreptar al faptei bune. Iar acum, in ceruri, oglinzile fiind date la o parte, privesti curat si din apropiere Sfanta Treime, mijlocind, fara intarziere, pentru cei ce te cinstesc pe tine cu credinta si cu dragoste". (Slava de la "Doamne, strigat-am...", de la Vecernia zilei)
